Home » Author Archives: Codrin Nicolau (page 3)

Author Archives: Codrin Nicolau

Jammu&Kashmir… un paradis pe Pamânt 2

Vă vorbeam într-un articol anterior despre frumuseţile statului Jammu&Kashmir şi vă lansam o invitaţie de a parcurge alături de mine, drumul care începe din capitala Indiei şi ajunge până în Srinagar, una din cele mai populare destinaţii turistice în sezonul estival din nordul Indiei.

Read More »

Incredibilul drum al Hennei, de la Yazd la București

de Codrin-Dan Nicolau Henna este o cunoscută plantă florală, folosită de-a lungul timpului la coloratul pielii, a unghiilor, a pielii de animal, a mătăsii, a lânei și a părului. În zilele noastre este folosită intens de către femei din Orientul Mijlociu și India pentru a-și vopsi parul, pielea si unghiile; cateodata este utilizata în body painting și tatuaje. În Yazd, Iran, se află una dintre vechile “mori” de henna. Am văzut pe viu cum se mărunțește planta cu ajutorul unei pietre uriașe de moară acționată până nu demult de magaruș, sau de forța umană. Praful rezultat este strâns și pus în săculeți, apoi aceștia sunt comercializați. Am crezut că am lăsat imaginile acestea în urmă, ca facând parte dintr-o lume total diferita de-a noastră și totuși atât de apropiată (un sentiment greu de explicat). Mergând acum câteva zile pe Calea Moșilor, am intrat in magazinul alimentar iranian Zam-zam (acum cred cu alt nume și laolaltă cu un magazin arăbesc) cu gandul de a face cateva cumparaturi (au niște curmale nemaipomenite, uleiul de măsline e forte bun și există foarte multe mirodenii și semințe). Pe unul din rafturi, parcă îmi zâmbeau dintr-o pungă de plastic câțiva săculeți de henna. Dacă m-am uitat mai bine, aveau pe ele inscriptia locului de origine: Yazd, probabil exact din locul unde în 2009 eram uimit de modul de preparare si ambalare. Am zâmbit și eu, ca la întâlnirea cu niște cunoștințe vechi, m-am bucurat și m-am gândit: ce planta fericită … a străbătut atâta drum să coloreze părul și pielea femeilor, să le facă frumoase în ochii lor și ai barbaților, mimând puterea transformării. Și să vezi minune: din cand in cand, femeile care au intrat în contact cu planta, simt ca niște degete trecându-le prin par, ca o părere, și le vezi că se ...

Read More »

Periplu persan, o carte de Ladislau Moșoni

Moscheia Sheikh Lotfallah, Isfahan, Iran, Oriens.ro

Ladislau Moșoni a lucrat între 1960 și 1965 la Misiunea diplomatică română din Teheran, ca Secretar și Însărcinat cu Afaceri, ocupându-se de probleme de relații politice, economice, culturale și consulare. A publicat articole consacrate relațiilor româno-iraniene în deceniul 6 al secolului al XX-lea, lucrări apărute în volumele I și II din ”Pagini din diplomația României”. Este un bun cunoscător al Iranului și un fin observator al schimbărilor tumultoase care au avut loc în această țară. Dincolo de cariera sa diplomatică, Ladislau Moșoni se dovedește și un bun mânuitor al condeiului, cu simț de istoric și calător, purtându-ne prin orașele Iranului și în același timp povestindu-ne istoria locurilor. Așa cum ne spune autorul, cartea ”constituie un modest omagiu adus trecutului multimilenar al Persiei, care a reprezentat o contribuție substanțială la dezvoltarea civilizației și culturii universale”. Având subtitlul ”Din însemnările unui diplomat”, cartea ”Periplu persan” este apărută la Editura Uranus în 2011 și conține 229 de pagini care se citesc pe nerăsuflate, dată fiind și arta autorului de a te purta pe neștiute de la un oraș la altul, de la istoria veche la istoria pe care a trăit-o pe viu, de la cultura și civilizația de odinioară la ceea ce autorul a sesizat că a rămas acum în Iran. Există o prefață bine scrisă de Ambasador Vasile Sofineti, și apoi cartea debutează cu o trecere în revistă a relațiilor româno-iraniene, secondată de un capitol în care istoria Iranului se dezvăluie cititorilor. După aceste două capitole, călătoria începe: întâi Teheran, apoi autorul ne poartă prin Qom, Kashan, Esfahan, Persepolis și împrejurimi, Shiraz, deșert, Golful persic, Bandar Abbas, Abadan, Ahwaz, Shush, Hamadan, apoi în nord, spre Damavand, Qazvin, Rasht, Ardabil, Lahijan și Sari. Extrem de plăcută este abilitatea autorului de a insera imagini și file de istorie pentru a ne face să înțelegem ...

Read More »

Harran se dezvăluie

Universitatea locală, cu sprijinul Ministerului Culturii din Turcia și a autorităților Provinciei Șanliurfa, întreprinde săpături arheologice care scot la iveală ziduri vechi care impresionează prin

Read More »

Jammu&Kashmir… un Paradis pe Pământ

De Ioana Bandici ORIENS – INDIA – TURISM, CULTURĂ Cine doreste să încerce o adevarată experienţă de viaţă şi nu doar un simplu sejur turistic, vă propun o călătorie din Delhi până în Srinagar, în încântătorul stat Jammu & Kashmir din nordul Indiei. Vara indiană este anotimpul cel mai potrivit pentru a realiza o astfel de călătorie, doarece temperaturile din timpul zilei ajung la un maxim 30 de grade Celsius şi un minim de 14 grade Celsius, faţă de căldurile ucigătoare care se înregistrează în aceeaşi perioadă în capitala Indiei, temperaturi ce pot ajunge până la 49 grade Celsius. Cu toate că Ministerul Afacerilor Externe recomandă cetăţenilor români să evite deplasările în Jammu şi Kashmir, deoarece există un pericol major de atacuri teroriste sau de desfăşurare a unor acţiuni ale grupărilor insurgente/separatiste, Srinagar este una din cele mai populare destinaţii turistice din nordul Indiei, fiind parte a esenţei a tot ceea ce este indian – cultură, istorie, tradiţii, oameni şi splendori naturale. Interesant la acest stat e faptul că, din punct de vedere al climatului, acesta variază de la o regiune la alta. În Jammu climatul este unul tropical, în timp ce în Ladakh este semi-artic, iar în Srinagar este unul temperat. Srinagar este capitala de vară a statului Jammu&Kashmir, fiind un oraş vechi şi totodată un tărâm magic care atrage privirile oricărui călător, prin obiectivele turistice naturale pe care le oferă: Dal Lake, Nishat Bagh, Shalimar Bagh şi Chashma Shahi. Pe de altă parte, Jammu este considerat capitala de iarnă a statului şi al doilea oraş ca importanţă după Srinagar. Marea parte a turiştilor vin aici în tot timpul anului să viziteze templul Mata Vaishno Devi (https://www.maavaishnodevi.org/), care se află în apropiere. În religia hindusă Vaishno Devi, cunoscută ca Mata Rani şi Vaishnavi, este o manifestare închinată Zeiţei Mamă. ...

Read More »

Vartavar: să ne bucurăm armenește

de Codrin-Dan Nicolau Duminică 22 iulie, armenii au sărbătorit Vartavar (skr. ”a stropi cu apă”), o sarbătoare destinată rodului, belșugului, pentru semănăturile înmugurite, înflorite şi roditoare. Obiceiul stropitului cu apă, care se păstrează până astăzi la poporul armean are o sorginte arhaică, fiind legat de riturile populare, destinate unei recolte bogate și îndestulătoare. Obiceiul de a se uda unul pe altul nu este doar o simplă distracţie, ci şi o datină ce datează dina­inte de Hristos; Vartavar este o zi a florilor şi a apei, când poporul armean, în dogoarea verii, invocă zeitățile ploii ca să aducă apă pentru semănăturile înflorite și să alunge seceta. Biserica Armenească din București Cafele diverse si aromate Mancare traditională Anul acesta, echipa Oriens a fost prezentă în sânul comunității armenești din România, cu prilejul acestei sărbători a verii. Locul în care ne-am strâns a fost curtea Bisericii Armenești din București, un monument arhitectonic și istoric impresionant. Ne-am bucurat alături de ceilalți de dansurile tradiționale prezentate cu multă vioiciune și dăruire de tinerii reprezentanți ai comunității, am ascultat multă muzică bună (unele piese cântate la deja celebrul instrument armean duduk). Ne-am delectat cu excelentele mâncăruri, din care nu au lipsit renumitul Horovatz, frigarui armenesti, diverse tipuri de salate – cu roșii, ardei, vinete, iaurt, măsline și năut, ne-am cumpărat Hurut – un dressing pentru ciorbe făcut din lapte fermentat si verdețuri după o rețetă doar de armeni știută, nu ne-am putut stăpâni să nu încercăm delicioasele dulciuri și cafeaua fără seamăn. Au fost și tarabe cu suveniruri, cărți, calendare. Cei ai locului au fost extrem de amabili și primitori, a fost o atmosferă veselă și deschisă. Vartavar 2012 VIEW SLIDE SHOW DOWNLOAD ALL Nu a lipsit stropitul cu apă, la care au participat nu doar dansatorii, ci aproape toți cei prezenți. Au fost prezenți Varujan ...

Read More »

Dendera, salasul lui Hathor

ORIENS – EGIPT – ISTORIE, CULTURA, TURISM Dendera se afla mica distanta de orasul egiptean Qena. Un oras neaflat in circuitul turistic, deci nefardat. Daca rezisti tentatiei de a vizita Egiptul pe caile batute, vei gasi un Egipt extrem de diferit de ceea ce de obicei gasesti in rafturile agentiilor sau pe internet. Nesuferit unora pentru multe din asemanarile lui cu locuri pentru care Romania este acum celebra, acest Egipt este totusi plin de culoare si vibratie. Comerciantii sunt in continua miscare si vocifereaza, soferii claxoneaza, politistii de la circulatie dau din maini si fluiera, caii, camilele si asinii, cu atelaj sau nu, se amesteca in trafic si il condimenteaza cu strigate ale conducatorilor auto deranjati de interferenta. La cate un colt de caldire, sau iesiti afara, barbatii beau ceai si fumeaza narghilea, spectatori la aceasta piesa jucata zilnic in decorul strazii. Din cand in cand mai comenteaza, se enerveaza ridicand bratele spre cer sau tac meditativi. Femeile invaluite se strecoara parca nevazute printre trecatori, ele sunt o prezenta extrem de discreta intr-o societate in care lucrurile par stabilite de mii de ani. La scurta distanta de Qena, dincolo de vacarmul orasului, se afla templul zeitei Hathor, un loc linstit care te transporta intr-o lume total diferita, o lume plina de rezonante ale trecutului, in care misterul si surpriza si-au luat rolurile principale. Templul are o frumusete aparte. Bine conservat, iti da o impresie de contemporaneitate imbinata cu o mirabila constatare a unor intelegeri stravechi care le depasesc pe cele actuale. Cine e Hathor? Uneori cunoscuta ca zeita cerului, a soarelui, a lunii, a fertilitatii sau a agriculturii, Hathor era si zeita bucuriei, maternitatii și iubirii. Protectoare a femeilor însărcinate, Hathor a fost prin excelenta, patroana tuturor femeilor, indiferent de statutul lor. Ca zeita a fertilitatii, era asociată cu revarsările ...

Read More »

Calatoria ca un Proiect

Lumea este o carte și cei care nu călătoresc, citesc doar o pagină (Sf. Augustin) Am participat cu multă plăcere (în 14.10.2011) la emisiunea Oriental Cafe sustinuta cu mult profesionalism de Andrei Becheanu la Radio Lynx. Iata link pentru cei care doresc sa asculte – titlul emisiunii fiind Călător prin Orientul Mijlociu . Subiectele au fost legate de Turcia, Siria, Iordania, Liban si Iran. Foarte putin si despre Uzbekistan, Turkmenistan; poate altadata mai pe larg. Mi-am dat seama, poate cu această primă ocazie, că am ceva de spus pentru cei doritori să călătorească și că aș vrea să îi încurajez să o și facă. Nimic nu egalează experiența directă și spiritul temperat al aventurii. Dacă ar fi să vorbesc despre mine, atunci ar trebui să spun că sunt un călător care visez cu ani înainte la călătoriile pe care le întreprind. Mi le pregătesc minuțios dinainte și consider fiecare călătorie ca un proiect în sine, pe care chiar aplic metode de management de proiect. Oricât ar părea de straniu, mulți probabil vor spune că dacă e concediu ar vrea să iasa din ceea ce fac la serviciu, cred că o călătorie independentă (fără agenții de turism) iese cu atât mai bine în final cu cât pregătirea a fost mai buna. Nu am lăsat niciodată lucrurile în voia sorții, mai degrabă mi-am făcut un plan și l-am urmat. Am visat la el, m-am documentat, mi l-am cizelat cu mult timp înainte de a pleca. Mi-am stabilit traseul după cea mai bună variantă posibilă în constrângerile date de timp, buget, etc. Am calculat zilele și am adăugat marje de siguranță. Am considerat pe lângă activitățile legate de deplasare, activitațile premergătoare (de pregătire) și apoi cele de revenire. Am calculat apoi cu cât înainte să încep pregătirea pentru a putea să am toate ...

Read More »

Craterul Darvasa

Zona Derweze (în limba turcmenă, Poartă) sau Darvasa cum mai este cunoscuta, este o zonă aridă și singuratică din deșertul Karakum (în limba turcmenă, Nisipul Negru). Acest deșert ocupă aproximativ 70% din Turkmenistan și este bogat în petrol și gaze naturale, ca urmare explorarea și producția în acest domeniu este o îndeletnicire comună. Este și cazul craterului Darvasa, care este artificial creat în 1971, când geologii sovietici, dorind să investigheze o punga de gaz, au reușit sa prăbușească, datorită forajului, tavanul cavității, descoperind astfel un crater cu diametrul de aproximativ 70m. Pentru a evita emanația de gaz letal, au decis să îi dea foc… Din nefericire, gazul a emanat continuu, ca urmare discutăm de un foc ce arde continuu de aproape 40 de ani. Am avut ocazia să ajung aici. Din drumul principal de la Dashoguz catre Ashgabat, capitala Turkmenistan-ului, se face stânga pe un drum nesemnalizat și neasfaltat, cunoscut doar de localnici, și vreme de mai mulți kilometri se merge către mijlocul deșertului, printre dune. Senzația este remarcabilă, e ca un adio spus civilizației și intrarea pe un tărâm pustiu care, deși tăcut, e plin de viață. Sunt iepuri, șoareci de câmp, șerpi, scorpioni, varani, care încep să mișune odata cu lăsarea serii. Ziua nu vezi decât găurile în pamânt; totul este tăcut și eventual poți auzi doar tălăngile unor oi chinuite sub conducerea unui cioban local pe motoretă, care la mare distanță, probabil că valorifică cele câteva smocuri de iarbă uscată găsite sporadic. Dacă nu ar fi talanga oilor și zgomotul motoretei, probabil că urechile ar țiui de liniște. Am avut o senzație ciudată prima dată când am intrat în inima deșertului: îmi lipsea zgomotul de fond al orașului… așa mi-am dat seama cât de bolnavi suntem noi, cei care am renunțat la natură în favoarea vacarmului citadin. Hell ...

Read More »